| È mezu é tutti li fiori d’amore |
| Quand’elli s’aprenu fattu l’albore |
| Era quellu annacquatu d’un liquore |
| Mandatumi una mane per favore |
| Mi fece sbuccié in capu e centu vite |
| É dede un altru sensu é le mio lite |
| Fù per mè cum'è un anellu é le dite |
| É lu balsamu di e mio ferite |
| E mio ferite |
| E mio ferite |
| Ma quant’elli ci portanu di guai |
| U sintimu prumessu è l’oramai |
| É cum’ella hè greve la veritai |
| Ne la sapie ne forse la sai |
| U sente ancu oghje u to calore in pettu |
| Quellu chì s’hè fermatu é core obbiettu |
| Quellu chì ti tuglia ogni difettu |
| É chì ùn capia chè l’amore schiettu |
| L’amore schiettu |
| L’amore schiettu |
| Saré stata scritta in qualchì locu |
| Chì ùn ghjornu piantereste lu to ghjocu |
| Ch’ellu si spinghjerebbe lu to focu |
| Fermerebbe una storia è cusì pocu |
| Ma d’altri cum'è mè ti diceranu |
| Quant’ellu scalla u sole luntanu |
| Quant’ellu pienghje u ventu veranu |
| E face trimulé u core umanu |
| U core umanu |
| U core umanu… |