| Uită-te-n ochii mei
|
| Spune-mi că nu mă vrei
|
| Că ai pe alta, roata se întoarce dacă minți
|
| Văd că pari OK, oricum faci doar ce vrei
|
| Vorbesc deageaba, asta-i dovada că nu simți
|
| Nu ești făcut să iubești
|
| Tu vrei să greșești
|
| Nu știu cine ești
|
| Nu ești ce pari a fi, nu știi
|
| Că toate ți se întorc la fel într-o zi
|
| Nu cred că mă cunoști, nu, deloc
|
| Rămâne doar scrum, dacă ia foc tot
|
| Eu nu mă mai întorc, nu pot
|
| Orice efort e în zadar, așa că stop
|
| Mă faci să simt că mor, mor, mor
|
| Și tu vezi totul atât de ușor
|
| Mă faci să simt că mor, mor, mor
|
| Nici nu te recunosc uneori
|
| Dacă am fi știut tot de la început
|
| Oare am fi făcut exact ce n-am făcut?
|
| Ce înseamnă prea târziu, spune-mi ce nu știu
|
| Nu pierzi niciun pariu, nu-i despre cine ai vrea să fiu
|
| Eu cred că uiți ideea, cauți din nou scânteia
|
| N-auzi nimic din ce zic, comunicarea-i cheia
|
| Discuția e aceeași, nu crezi, spune-mi de ce aș…
|
| Trage de timp încă un pic, așa au fugit vreo trei ani
|
| Te-mpac cu o orhidee, subiectul se încheie
|
| Îți fac pe plac, mă complac, mă scutur de clișee
|
| Da' știu că nu-i de ajuns, tu cauți un răspuns
|
| Nu umpli niciun gol cu lucruri care sunt în plus
|
| Asta nu-i normal, suntem diametral
|
| Opuși, da, da, de la început pân' la final
|
| Spui lucruri prea ușor, de parcă nu te dor
|
| Când știu că pe interior…
|
| Mă faci să simt că mor, mor, mor
|
| Și tu vezi totul atât de ușor
|
| Mă faci să simt că mor, mor, mor
|
| Nici nu te recunosc uneori
|
| Mă faci să simt că mor, mor, mor
|
| Și tu vezi totul atât de ușor
|
| Mă faci să simt că mor, mor, mor
|
| Nici nu te recunosc uneori |